| 1.
|
SIL'ABĂ, silabe, s.f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunţate printr-un singur efort respirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. - Din fr. syllabe, lat. syllaba. Sursă
: DEX'98
( 42296)
- bogdang |
| |
| 2.
|
sil'abă s. f., g.-d. art. sil'abei; pl. sil'abe
Sursă
: DOR
(282116)
- siveco |
| |
| 3.
|
SIL'AB//Ă ~e f. Unitate fonetică minimă a lanţului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunţă printr-un singur efort expirator. ◊ ~ deschisă silabă care se termină într-o vocală. ~ închisă silabă care se termină într-o consoană. /<lat. syllaba, fr. syllabe
Sursă
: NODEX
(353391)
- siveco |
| |
|
|